In lumea legendelor-Vantul si Soarele


Intr-o tara indepartata,demult,demult, de tot,Soarele si Vantul se certau atat de rau incat bietii oameni nu aveau liniste de loc.Nu aveau si ei primavara,vara ,toamna sau iarna,intr-un cuvant in tara lor nu existau anotimpuri.
In fiecare zi,Soarele la fel ca si Vantul ,dorea sa domine,insa cum niciunul nu putea ceda locul celuilalt,bietii oameni trebuia sa suporte Soarele dogoritor si Vantul naprasnic.
Intr-o zi, regele nemaisuportad sa vada oamenii cum se topesc si sunt batuti de Vant ,ordona supusilor ca in fiecare dimineata sa fie aduse ofrande Soarelui si Vantului.Oamenii se supusera,crezand ca daca le vor oferi ofrande si ii vor ruga sa nu mai fie asa aspri ,vor inceta macar pentru un timp cearta dintre ei.
Fiecare supus al regelui,in fiecare dimineata aducea ofranda Soarelui si Vantului in egala masura si se ruga de acestia sa inceteze macar pentru o vreme cearta.
Intr-un sfarsit se hotari Soarele sa puna capat chinurilor oamenilor nevinovati si grai astfel catre Vant:
-Vantule draga,stii prea bine ca pe noi nu ne afecteaza deloc aceasta cearta,deoarece avem puteri egale,insa gandeste-te la bietii oameni care sufera de pe urma ei.
Vantul viclean,vazand ca Soarele doreste sa opreasca cearta lor,il intreba:
-Ma lasi pe mine sa conduc,iar tu sa fii asa...un argat?
-Oamenii acestia au nevoie si de mine,mai ales in timpul zilei.
-Fie cum doresti!
Zis si facut!Soarele ardea ziua,iar Vantul ingheta pamantul noaptea.Bietii oameni trebuia sa stea ascunsi de Soare pe timpul zilei,iar noaptea trebuia sa incinga focul,dar nu puteau respira in casa de dogoarea acesteia si mai ales de suflarea fierbinte a Soarelui de a doua zi.
Recoltele,nici nu mai existau,de altfel,cum sa existe cand ziua totul e ars,iar noaptea totul ingheta?Cautarea de apa era oricum zadarnica ,nu puteai gasi nici unde apa
pentru ca nu exista...
Regele impreuna cu supusii sai aduceau ofrande si rugaminti Vantului si Soarelui de a se infatisa la rege sub chip de om.
Soarele si Vantul se dusera sa asculte cu nerabdare ce vrea umilul rege.Soarele era un tanar cu par de aur,ochii albastri si fata luminoasa,iar tanarul cu par negru si ochii
verzi,cu fata mohorata era Vantul. Ei venisera in urma rugamintiilor la regele schilod,care nestiind cine sunt ii intampina astfel:
-Nefericitiilor,duceti-va inapoi de unde ati venit sau plecati mai departe.Va veti parjoli si ingheta in tara mea.
-Rege...,incepu Soarele ne-ai chemat la tine,am venit!
Regele se ridica si facu o plecaciune in fata acestor tineri pe care ii recunoscu indata.
Nestiind cum sa inceapa,pe rege il lua gura pedinainte:
-Voi ,preaputernici,Marite Soare ,Marite Vant, ce vreti sa faceti cu acest pamant?
Din cearta voastra noi suferim.Umilul rege Axenon,urma:
-Voi va certati intr-una,dar oare de noi nu va este mila?Ziua ne arde Maritul Soare,noaptea drept razbunare,Marite Vant ,ne ingheti de tot!Eu vin cu o rugaminte si voi a va inpaca.Eu vreau doar pace intre voi si de acea... o Ploaie sa fie intre voi.
Trufasul Vant se uita urat la rege,iar Soarele se inmuie,asa ca regele intreba:
-Ce spuneti, Marite Vant si Soare:Exista cale de impacare?
-Eu sunt de acord .Dar ce spune Maritul Soare?
-Nu incape intrebare!Asa sa fie cum doresti!Iar intre noi la pace sa fie si o Ploaie.
Asa au facut de cand e lumea..., s-au impacat!Si Ploaia,Soarele si Vantul, de mult cutreiera Pamantul!....